Arta Filigranului
Cuvantul filigran vine din latina “ filum” si inseamna firul si granula.
Este prima tehnica de prelucrare a unei bijuterii, iar descoperirile arheologice din Mesopotania arata ca filigranul apare inca din anul 3000 i.h.
Filigranul sugereaza de multe ori o dantela, broderie obtinuta prin rasucirea firului de argint, aur sau cupru sudate intre ele sau pe suprafata unui obiect.
Regasim filigranul in diferite tari cum ar fi: Italia, Grecia , Africa si India. O serie de cercei si alte ornamente gasite in Italia Centrala sunt pastrate in Luvru si Muzeul Britanic iar Muzeul Schitului din Saint Petersburg contine o colectie mare de bijuterii din mormintele Crimeei.
Multe bratari si coliere din colectia respectiva sunt confectionate din sarma rasucita unele avand pana la 7 randuri de impletituri.
In vremurile noastre exista multe colectii de opere religioase si bijuterii medievale, coperte pentru carti de evanghelie, obiecte bisericesti acestea fiind realizate la Constantinopol in sec xv-xII sau in manastirile din europa. Aceste obiecte sunt impodobite cu pietre pretioase, cum ar fi crucea lui Lothair din Aachen.
Cele mai vechi piese de filigran descoperite in Peninsula Iberica dateaza din 2000-2500 i. H. Aceste piese au apartinut comerciantilor si navigatorilor din Orientul Mijlociu.
Obitnerea firului de filigran necesita multa migala si rabdare,procesul fiind foarte laborios, iar pentru 20 de gr este necesar aproape o zi.
Mai intai se topeste metalul si apoi lingoul obtinut se trece prin mai multe canale ale la minorului, fiind pirosit de mai multe ori. Obtinand o grosime de dimensiunea unei scobitori se trece din nou prin mai multe canale ale unei liniere de metal pentru a ajunge la grosimea de 0,3 mm. Apoi firul obtinut se rasuceste pentru a obtine motivele granulate, iar prin impletire, firul capata diverse modele care prin unirea lor se sudeaza obtinand astfel forma dorita.